Incepem cu nota: 10. Ar fi o porcarie ca acest album sa primeasca un 9,5, sau 9,8 iar cine-i da 9,9 ar trebui spanzurat pentru rea-credinta. Ca om batran, pot numi doar cateva albume la nivelul acestuia: FSOL - “Dead Cities”, Massive Attack - “Blue Lines”, Aphex Twin - “Selected Ambient Works”, Tortoise - “Millions Now Living Will Never Die”… E munca de pionierat ce face omul asta, si asta intr-o scena care, dominata de usurinta accesului la informatie, se autocopiaza la culme.
Burial e un tip sincer. Cvasi-necunoscut ca persoana fizica, sunt cateva interviuri pe net care au facut in acest an cateva milioane de hit-uri. Si, in toate aceste interviuri, se releva acelasi om: simplu, limbaj limitat, idei putine si fixe. Dezvoltat dintr-un simplu fan al scenei timpurii de d’n'b, purist al underground-ului “keep it reel”, dezamagit de evolutia ulterioara a scenei. Idolii sai au capatat nume si fete, s-au retras in studiouri sofisticate, au plecat urechea la public si publicul i-a integrat in mainstream. Din cate declara, Burial nu se considera muzician. Este complexat de programele destepte de facut muzici destepte, butoanele il sperie si proficienta i se pare inutila. Soundforge si un grafic ce seamana cu o coloana vertebrala de peste par a fi indeajuns. Si sunt indeajuns. Sunt indeajuns pentru un sunet spart, prost, defect, disonant si dezechilibrat. Trist peste masura, vulgar in limitari si imperfectiune. Ableton?.. Unde esti?… VST-uri si librarii savante?… Rewire?… Ntz. Soundforge plus un os de peste. The beatz. Those drums. Ritmurile bantuie, malign si stirb. Sincope inacceptabile. Goliciune. Iar vocile… Ati ascultat “Dead Cities” - Future Sound Of London?… Burial este actualul sunet al Londrei. Si Londra - dupa Burial, cronicar resemnat - este urata. Burial este un om care vorbeste prost si se repeta. Dar el stie asta si ne canta. Ne canta esecurile, ne canta viata, ne canta scena, ne canta Londra. Si cronicarul si-a ales ca limba dub-step-ul. Limba pe intelesul semenilor sai londonezi.
In ciuda faptului ca Burial nu canta, nu mixeaza, nu se promoveaza, nu apare concentrat in spatele butoanelor, NU exista, albumul a primit recenzii incredibile in media de peste tot. E unul din putinele albume care nu lasa loc de “mai bine”, care se cere recenzat si recomandat. Aruncat pe messenger, “Cum suna Archangel aia…” Fara indoiala, Burial va fi responsabil, prin greutatea si consistenta produsului sau, de integrarea dub-stepului in playlistul indie global, in aparitia de mii de clone si de mixuri. Sunt neincrezator in aparitia unui alt album dub-step la fel de bun. Nici Burial nu si-a dorit sa scoata un album atat de consistent, greu si profund. Omul a vrut sa auda din nou those drums. Nu le mai auzea in ceea ce se creeaza acum, si si le-a facut singur.

Nu sunt prea multe de zis despre muzica. Nu se cere vorbita si nici macar ascultata. Si cum din recenzia asta nu va veti face nici cea mai mica idee despre “Untrue”, cumparati-l, sau, daca nu va e la indemana, descarcati-l de pe net. It’s a must. [10,0]

Interviu Burial: blackdownsoundboy.blogspot.com/2006_03_01_archive.html

…si inca unul: http://www.factmagazine.co.uk/da/6199

D.M.