Uaaaaa…. Heaven Shall Burn. Iconoclast Part 1.

Amicilor mei nu le place Heaven Shall Burn. Ma rog, unora dintre ei. Detaliez. Am o sumedenie de amici, cei mai multi din ei ascultatori avizati de muzici diverse. O parte dintre ei asculta, evident (si) metal. O parte din cei care asculta si metal asculta si hardcore. Altii asculta doar metal, si nu asculta hardcore. Cei care asculta si hardcore, se arata dezgustati de Heaven Shall Burn. Cei care nu prea asculta hardcore s-au declarat placut impresionati de Heaven Shall Burn. Hmm… Poate ca cei care asculta hardcore asculta si post rock si indie, iar proficienta seaca nu prea ii atrage. Ii plictiseste mai degraba. Iar eu nu mai pricep nimic. Mie imi place Heaven Shall Burn si am descoperit - mea culpa… - zilele trecute o trupa pe nume The Secret - niste italieni care canta (post?)hardcore. Si imi plac si The Secret, cum imi place si Heaven Shall Burn. Ma rog, nu in acelasi fel, sunt doua felii diferite. Dar imi plac ambele trupe. Heaven Shall Burn nu are nici o legatura cu The Secret, deloc deloc. In acest context mirobolant, ma intreb totusi de ce amicii mei nu pot fi ca mine, sa le placa si The Secret si Heaven Shall Burn. Pentru ca Heaven Shall Burn nu sunt nici Soilwork, nici In Flames. Prietenii mei mi-ar putea reprosa, in cor: “Da, nu sunt!… Ascultam fiecare nou Soilwork sau In Flames sa vedem daca albumul cel nou este mai slab decat precedentul, si, cand avem dreptate, zicem: <<Uuuu… nasoooool…>>… Pe cand Heaven Shall Burn…”

Ei bine, dragi amici, care e problema cu Heaven Shall Burn?… Poate cineva sa ma lumineze?… Pentru ca mie, personal, mi se pare unul din cele mai bune albume ale anului. Da, stiu, Lamb Of God nu mai sunt ce erau acum 4 ani, iar wall of death se pare ca a devenit un zbucium la fel de lipsit de substanta ca o gheata Nike, dar va rog, este vorba de un album excelent. Sunteti nedrepti!… Nici macar nu ati facut efortul sa-l duceti la capat. Da, ati ascultat mii de breakdown-uri si milioane de riffuri provenind din Gothenburg si suburbii - dar v-ati saturat de ele taman acum?? Da, e adevarat, “Iconoclast…” nu aduce nimic nou dar de cand originalitatea este criteriul sine-qua non in aprecierea calitatii unui produs? Eu unul am dat o sansa HSB iar baietii m-au rasplatit - am gasit un teritoriu familiar si sigur.

Ultimul Heaven Shall Burn este proficienta intruchipata. Scris ca la carte - imbina perfect elementele metalului modern si brutal, varietatea atent calculata nu lasa loc de plictis pana la ultima piesa. Avem si o preluare - excelenta de altminteri - Edge Of Sanity “Black Tears” si piesa finala - da, instrumentala, “Atonement”. In virtutea proficientei - snob cuvant, ah, manualele de marketing! - baietii au presarat bijuterii metalice in fiecare piesa, dupa reteta: productie perfecta, melodie (da, tipul de melodie intalnita si pe “Antigone”, dar mult mai matura acum), rrrifurrrri rrrrrapide, blasturi nimicitoare si subtilitati exaltante.

Dar, scriu, scriu si indoiala ma apasa. Albumul suna bine dar… dar… Un [7,7] care nu penalizeaza truda baietilor ci genul in fine. Sunt prea multe “produse” bune care suna sensibil la fel. Luati si ascultati-l. Va veti trezi aruncand pumnii in dusmanii imaginari, pulsul se va accelera si adrenalina va pulsa prin vene. Din pacate, oricare din amicii mei pot enunta inca 50 de albume care instiga la fix aceleasi reactii.

D.M.