“Murdarirea este buna”. Nu era asta un slogan la un detergent? Cert, nu cel mai inspirat cu putinta. La fel stau lucrurile si cu ultimul Everytime I Die…

Impreuna din ‘98, Everytime I Die a scos primul LP “Last Night In Town” in 2001. A urmat “Hot Damn” in 2003 si “Gutter Phenomenon”, doi ani mai tarziu. Aducandu-ne un hardcore din ce in ce mai tematic, cu influente foarte puternice de southern rock, Every Time I Die revin cu al patrulea album, “The Big Dirty”, produs de Steve Evetts si distribuit de Ferret Music.

O scobitoare in coltul gurii si versurile lui Keith Buckley de “texan bad-ass” aduc o gura de aer proaspat, desi, la fiecare din cele 4 albume, Every Time I Die pastreaza acelasi ritm al unei dezvoltari constante: mai mult rock`n`roll si din ce in ce mai digerabil. Nu stiu in ce masura este acesta un lucru bun sau nu, personal fiind de parere ca de la “Hot Damn” (2003-2005 perioada mea preferata a Every Time I Die), unde cred ca s-a atins apogeul puterilor celor cinci new-yorkezi, acestia au ales o cale mai accesibila, cu structuri mai putin complexe, dar fara a le lipsi inspiratia. O mai tine inca un astfel de album peste un an-doi, cu si mai multi cowboy, pistoale, whiskey si mustati?
Albumul are 12 melodii, putin peste 35 de minute; incepand cu riffurile “murdare” din “No Son Of Mine”, atinge un alt nivel, mai catchy, la single-ul albumului, “We’rewolf”. Melodia cea mai violenta pare a fi “Cities and Years”. Ca invitat special il intalnim la voce pe Dallas Green de la Alexisonfire pe “INRihab”, piesa fiind evident mai “clean”. Marele murdar se termina cu afirmatia lui Keith Buckley din “Imitation Is The Sincerest Form Of Battery”: “It is better to destroy than to create what is meaningless. So the picture will not be finished…”. [7.1]